Biserica „Sfantul Nicolae” din Radauti a fost zidita pe locul unei constructii de cult mai vechi, din lemn, de catre voievodul Bogdan , intre anii 1359 – 1365. Numele de „Bogdana”, dat monumentului, vine de la cel al ctitorului acestui lacas. Este prima constructie religioasa din piatra din Moldova, pastrata in forma ei originala, nealterata pana astazi, cu exceptia pridvorului care a fost adaugat de catre voievodul Alexandru Lapusneanul in 1559.

Monumentul „Bogdana” este cea mai semnificativa opera de arhitectura de la inceputurile istoriei statului feudal Moldova si reprezinta o forma de adaptare a unui stil arhitectonic, larg raspandit in Occident, la conditiile impuse de cultul ortodox.

Clopotnita din partea de nord-est a monumentului a fost construita in timpul episcopului Dositei Herescu, intre anii 1735 – 1781. Pe unul din clopote se afla inscriptia: „Io Stefan Voievodul Moldovei”. Poate fi vorba de Stefan I (1394-1399) sau de Stefan cel Mare si Sfant, care ar fi donat clopotului in 1479-1480, cand a pus si lespezile funerare pe mormintele stramosilor sai, aflate in biserica.

Pana la sfarsitul sec. al XVIII-lea, biserica „Sf. Nicolae” a servit drept catedrala episcopala, statut primit in 1402.

In 1775, cand nordul Moldovei a fost ocupat de habsburgi, manastirea a fost desfiintata, iar biserica „Sfantul Nicolae” a ramas biserica episcopala pana in 1782, cand episcopia a fost transferata la Cernauti. Biserica „Sf. Nicolae” a fost transformata in biserica parohiala de mir, iar o parte din chiliile existente in jurul bisericii au fost demolate.

Dupa 1918 manastirea Bogdana nu a mai fost reinfiintata, iar biserica „Sf. Nicolae” a ramas biserica parohiala pana in ultimile decenii ale sec. al XX-lea, cand a fost inchisa de regimul comunist, fiind considerata monument istoric. Manastirea a fost redeschisa la 6 decembrie 1992.

Manastirea Bogdana este inclusa in patrimoniul UNESCO.

Arhitectura.

Biserica este realizata din piatra bruta cioplita, cu fundatia din piatra de 1,8 m inaltime, in plan basical, cu trei nave boltite in semi-cilindru si cu acoperis unitar din sindrila in pante repezi (absenta turlelor determinand caracterul unic in arhitectura moldoveneasca). Tendinta de a frange unele arcuri si bolti sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spatiului interior in altar, naos, pronaos si pridvorul (adaugat ulterior). Altarul este de forma semi-circulara boltit cu un semicilindru si o semicalota, fara nisele pentru proscomodiar si diaconicon. Naosul, de forma aproape patrata, este compus dintr-o nava centrala si doua nave laterale. Este acoperit cu o bolta semi-cilindrica, intarita cu arcuri dublouri. Navele laterale sunt mai joase si acoperite cu bolti semi-cilindrice usor ogivale, perpendiculare pe bolta navei centrale. In pronaos, sapata in peretele de sud, se afla o scara in spirala care duce la doua acoperisuri mici, boltite in semicilindru, aflate la catul superior, fatadele exteriorului fiind egal ritmate in contraforturi.

  

Pictura.

Pictura originala a monumentului a suferit o serie de interventii care nu mai permit sa se cunoasca cu siguranta primele faze de decorare a interiorului. Probabil primul strat de pictura dateaza din timpul voievodului Alexandru cel Bun (sf. sec. XIV – inc. sec. al XV-lea). In timpul voievodului Alexandru Lapusneanul, in 1558, se efectueaza o noua faza a picturii. Un al treilea strat de pictura este din perioada 1745 – 1750. Din fresca epocii lui Stefan cel Mare si Sfant, un interes deosebit le reprezinta compozitia altarului („Cina cea de Taina”, „Impartasania Apostolilor”, „Spalarea picioarelor”), in parte asemanatoare celor din altarul Voronetului.

Necropola.

Monumentul a fost destinat de catre voievodul Stefan cel Mare si Sfant ca necropola a inaintasilor sai. In naos sunt ingropati Bogdan I (1359-1365) si latcu Voda (1365-1373) (dreapta), Stefan I (1394-1399), Roman Musat (1392-1394), Bogdan – fratele lui Alexandru cel Bun si Bogdan – fiul lui Alexandru cel Bun (stanga), iar in pronaos exista mormintele episcopului de Radauti Ioanichie (dreapta), cel al Anastasiei – fiica lui Latcu, precum si cel al mamei lui Stefanita Voda – Stana (stanga). Toate aceste morminte, cu exceptia ultimului, au fost impodobite cu lespezi funerare sculptate din ordinul lui Stefan cel Mare si Sfant, continand decoratii de palmete si semi-palmete executate cu precizie si eleganta, usor amendate autohton cu frunzele fagului, frasinului si ulmului.